Caragiale rocks!

LEONIDA
Ba nu zi asta; puteai trage un ce profit. (Schimbând tonul:) Ei, cât gândeşti c-a ţinut toiul revuluţiei?
EFIMIŢA
Până seara.
LEONIDA (zâmbind de aşa naivitate, apoi cu seriozitate)
Trei săptămâni de zile, domnule.
EFIMIŢA (minunându-se)
Nu mă-nnebuni, soro!
LEONIDA
Ce te gândeşti dumneata, că a fost aşa un bagadel lucru? Fă-ţi idee: dacă chiar Galibardi, de-acolo, de unde este el, a scris atunci o scrisoare cătră naţiunea română.
EFIMIŢA (cu interes)
Zău?
LEONIDA
Mai e vorbă!
EFIMIŢA
Adică cum?
LEONIDA
Vezi dumneata, i-a plăcut şi lui cum am adus noi lucrul cu un sul subţire ca să dăm exemplu Evropii, şi s-a crezut omul dator, ca un ce de politică, pentru ca să ne firitisească...
EFIMIŢA (curioasă)
Da'... ce spunea în scrisoare?

LEONIDA (cu importanţă)

Patru vorbe, numai patru, da' vorbe, ce-i drept! Uite, ţiu minte ca acuma: 'Bravos naţiune! Halal să-ţi fie! Să trăiască Republica! Vivat Prinţipatele Unite!' Şi jos iscălit în original 'Galibardi'.

EFIMIŢA (satisfăcută)
Apoi, atunci dacă-i aşa, a vorbit destul de frumos omul!
LEONIDA
Hehei! Unul e Galibardi: om, o dată şi jumătate! (Cu mândrie şi siguranţă:) Ei! Giantă latină, domnule, n-ai ce-i mai zice. De ce a băgat el în răcori, gândeşti, pe toţi împăraţii şi pe Papa de la Roma?
EFIMIŢA (mirată)
Şi pe Papa de la Roma? Auzi, soro?
LEONIDA
Ba încă ce! I-a tras un tighel, de i-a plăcut şi lui. Ce-a zis Papa - iezuit, aminteri nu-i prost! - când a văzut că n-o scoate la căpătâi cu el?... 'Mă, nene, ăsta nu-i glumă; cu ăsta, cum văz eu, nu merge ca de cu fitecine; ia mai bine să mă iau eu cu politică pe lângă el, să mi-l fac cumătru.' Şi de colea până colea, tura vura, c-o fi tunsă, c-o fi rasă, l-a pus pe Galibardi de i-a botezat un copil.
EFIMIŢA (cu ironie)
Şi-a cunoscut omul naşul!
LEONIDA
Vezi bine!... Acu ia spune, cam câţi oameni te bate gândul că să aibă Galibardi?
EFIMIŢA
Sumedenie!
LEONIDA
O mie, domnule, numa' o mie.
EFIMIŢA
Ei! Fugi că mor! Şi adică numa' cu o mie să...
LEONIDA (întrerupând-o)
Da, da' întreabă-mă să-ţi spun ce fel de oameni sunt.
EFIMIŢA
Ceva tot unul şi unul.
LEONIDA
Ăi mai prima, domnule, aleşi pe sprinceană, care mai de care, dă cu puşca-n Dumnezeu; volintiri, mă rog: azi aici, mâine-n Focşani, ce-am avut şi ce-am pierdut!
EFIMIŢA
Ei! Aşa da.